.

Rural Studio sau bunul simţ în arhitectură

- o expoziţie la Architekturzentrum Wien -

HM, mai/august 2003 (aparut in revista arhitectura nr. 18 / aug-sept 2003)

Cine deschide pagina Centrului de Arhitectură din Viena (www.azw.at) se asteaptă probabil să fie întâmpinat de vizualizări senzaţionale sau clădiri strălucitoare, de vraja noilor tehnologii. Nu, situl Architekturzentrum Wien ne întâmpină cu imaginea unei case sărace, pierdută într-un peisaj dezolant. în acest spirit, Centrul de Arhitectură Viena (AZW), de zece ani organizaţia cea mai activă în comentarea şi comunicarea de arhitectură din Austria, işi propune să prezinte "arhitecturi alternative" care ating problemele profunde ale lumii actuale, demonstrând că poate exista consistenţă dincolo de formă şi de jocul gratuit al stilurilor.

Just Build it! - expoziţia din primavara acestui an, mai mult decat o noutate locala, a fost chiar o premiera europeana. Rural Studio, atelierul de arhitectură din cadrul Universitatii Arkansas, SUA, a fost prezentat pentru prima oara dincoace de Oceanul Atlantic.

Ce este asa de neobisnuit la acest -"studiou rural"? Studioul, am putea spune, nu face de fapt nimic altceva decat să se intoarca, pe coordonate contemporane, la origini. Fondatorul lui, Samuel Mockbee (1944-2001), ne aminteste de simplitatea actului de a construi şi de elementarul act de a lucra manual. Vizitand expoziţia de la AZW nu te poti opri din a medita despre cât de puternic suntem dominaţi de fascinaţia jucăriilor electronice cu care ne proiectăm şi reprezentăm astăzi casele. Dacă această dominaţie a reprezentării, şi în general a mijlocirii actului de a construi, prin proiectul de arhitectură, nu ar fi atât de puternică, atunci probabil că realizările Rural Studio nu ne-ar impresiona în aceeaşi măsură şi nu ar fi nişte excepţii. Dar într-o lume adesea anormală, normalitatea devine o utopie. Privind ceea ce se construieşte azi în "România medie", mă întreb ce sens are să scriu despre case pentru săraci? În ţara cu probabil cei mai mulţi săraci din viitoarea Europă unită, faţa vizibilă a arhitecturii constă din turnuri de birouri învelite în sticlă-oglindă (strepezitoare) şi din vile "de lux" (urâte). Excepţiile sunt atât de rare, încât impresia nu se schimbă. Nici învăţământul nu stă, adesea, mai bine: în locul unei abordări a necesităţilor reale, directă sau în termeni etno- şi sociologici, ne pierdem adesea în dezbateri despre "fenomenologia formei" - asta în cazul fericit când nu elaborăm desene manieriste, străine de realitatea care ne înconjoară, dar şi straine de un elementar bun-simţ estetic. Să ne întoarcem în America.

Hale County, Alabama - o regiune din SUA în care rata sărăciei ajunge la 40%. Unul din statele în care altădată înflorea cultura bumbacului, Alabama este acum o zonă în care oraşe moderne alternează cu vaste câmpuri sălbăticite, pe care bumbacul nu s-a mai cultivat din secolul XIX. După prăbusirea pieţei de bumbac, oamenii au plecat, iar cei rămaşi au încercat să se reprofileze pe diverse alte culturi, însă fără succes. Populatia de culoare, urmaşă a sclavilor adusi aici pentru a lucra plantaţiile, nu a mai putut găsi soluţii adecvate de existenţă decentă. În acesta regiune cu peisaje naturale superbe, dar de o saracie lucie, Samuel Mockbee, profesor de arhitectură la Auburn University, fondeaza în 1993 Rural Studio, un fel de catedra pentru practica sociala şi constructiva a arhitecturii. Sediul este în afara Universitatii, în Newbern, un orasel minuscul din Hale County (unde studentii să fie feriti în timpul lucrului de distragerile oferite de viata urbana). Studioul propune studentilor o lucrare de un an, la care grupe de cincisprezece lucreza la proiectarea şi apoi constructia unei case pentru o familie sau comunitate saraca din zona. Esential este lucrul pe teren şi contactul permanent cu clientii. Studentii viziteaza mai multe familii, şi aleg una cu care apoi dezvolta şi cizeleaza proiectul de casa. (In acest sens, filmele prezentate în expoziţia AZW sunt impresionante - ele documenteaza nu numai procesul de proiectare, dar şi saracia de necrezut, în context american, a unor oameni sensibili şi simpatici). Fondurile fiind aproape inexistente, studentii sunt liberi să caute sponsori sau materiale, şi idealismul tinerilor americani, care demonstreaza aici ca sunt intr-adevar intreprinzatori, imaginativi şi activi, nu se dezice. Munca în atelierul care seamana mai mult cu o tabara de vara este marcata de ideile pasionate ale profesorului şi de rabdarea cu care el s-a dedicat muncii sale de pedagog: nu exista nici stress-ul clasic de dinaintea predarilor de proiect, nici cultul pentru star-arhitecti şi móde, iar proiectele nu sunt doar experimente mentale, ci procese reale în care ambele parti au de castigat - atât studentii cât şi beneficiarii constructiilor gratuite (peste 20 realizate pana acum).

Cum zidim o casa din covoare? Probabil exemplul cel mai neobisnuit de utilizare nonconformista a deseurilor este Lucy's House, din Mason's Bend, Hale County, Alabama. Casa de 111 m˛ a fost construita pentru Lucy Harris, sotul şi cei doi copii ai ei. în cautare de deseuri utilizabile, studentii au gasit firma Interface America, care produce dale de mocheta şi care avea în depozitul ei, stranse din intreaga America, cantitati mari de dale noi cu defecte de fabricatie sau dale vechi, iesite din uz. Ideea neobisnuita a constat în a folosi patratele de mocheta de circa 50x50 cm în loc de... caramizi. Zidite foarte curat (datorita dimensiunilor lor identice) şi lasate aparente, ele formeaza un zid cu bune calitati termoizolante. Zidurile casei (formate din 72.000 de dale de mocheta) sunt asezate pe o fundatie de beton. Peste ziduri s-a montat o centura grea de lemn. Intre centura şi fundatie, tiranti metalici verticali, pretensionati, comprima şi stabilizeaza "zidaria" din covor. Rural Studio a dezvoltat astfel nu numai o solutie plastica şi ecologic interesanta, dar şi o metoda inginereasca complet noua. Datorita acestui proiect, firma Interface America a hotarat să recicleze toate deseurile de mocheta pe care le produce. şi acest caz nu e unic - fiecare constructie realizata de Rural Studio cauta cate o solutie noua de reciclare. Arhitectural, Lucy's House este formata din doua corpuri distincte: corpul mare, dreptunghiular, acoperit larg şi zidit din mocheta, contine trei camere pentru copii, baia, bucataria şi camera de zi, iar "turnul" rosu contine dormitorul parintilor, din lemn, asezat pe "Tornado Shelter", un demisol din beton cu rol de adapost în caz de uragan, dar folosit curent ca spatiu TV. Acoperisul cu stresini largi fereste mocheta de umezeala.

Se poate şi din... gunoi! Corrugated Cardboard Pod serveşte mini-campusului Studioului ca spatiu de locuit. Pentru ziduri s-au folosit baloturi mari din deseuri de carton cerat. Din cauza impregnarii cartonului cu ceara, el nu poate fi reciclat de industria hartiei, şi mii de tone din acest material ajung saptamanal la haldele de gunoi. Forma regulata a baloturilor produse de industria de colectare le face ideale pentru constructie, iar consistenta cartonului cerat le da calitati izolatoare şi rezistenta la umiditate. Folosind un motostivuitor, peretii casei au fost ziditi intr-o singura zi. Pentru fundatie s-au folosit aceleasi baloturi, peste care s-a turnat un strat de egalizare din beton. Studentii au dezvoltat şi o metoda de tencuire a acestor ziduri din baloturi de carton.

O alta metoda de a economisi bugetul a fost gasirea de materiale de constructie noi, oferite gratis de producatori: grinzi metalice taiate gresit şi devenite astfel inutile pentru o firma de constructie, lemn de constructii reciclat sau nefolosit pe santiere (cofraje, dulgherie, etc.).Poate cea mai ingenioasa a fost ideea foilor de geam termopan care raman în plus producatorului, din cauza ca au fost taiate gresit (sticla termopan nu mai poate fi ajustata, odata produsa la o anumita dimensiune). Astfel, unele case construite de Rural Studio au ferestrele dimensionate în functie de sticla termopan obtinuta gratuit. A lucra interactiv cu materialul din care construiesti casa este deasemenea un lucru nou pentru studenti. Ei descopera ca arta nu este proiectul de pe hartie (deobicei atât de fetisizat!), ci obiectul construit. în loc să fie o dezvoltare abstracta, premergatoare executarii casei, proiectul se dezvolta astfel în paralel cu cautarea materialelor de constructie şi a sponsorilor şi este influentat în mod direct de ele.

Nu numai tema expozitiei de la AZW este interesanta - ci şi prezentarea ei, care aminteste de principiile folosite la Muzeul Taranului Roman, în Bucuresti. în locul unei succesiuni liniare de imagini şi proiecte, vizitatorul are în fata un labirint de material documentar. Subordonate marilor imagini de pe pereti sunt plansete pe care poti consulta dosarele ample ale diferitor proiecte, combinate cu schite ale studentilor, poze de familie ale beneficiarilor, machete ale caselor şi ecrane pe care ruleaza documentare video, fie ale procesului de constructie, fie ale intalnirilor destinse dintre studenti şi beneficiari. în locul unei estetici "definitive" de gesamtkunstwerk (ca în cazul expozitiei Zaha Hadid, derulata cu mare pompa şi uriase eforturi banesti, în paralel, la Museum für Angewandte Kunst) expoziţia ne intampina lejer, dar suculent şi vioi, dand impresia unui atelier viu.

***

"Marea întrebare care se pune în profesia noastră, indiferent dacă suntem arhitecţi în sudul rural american sau altundeva în lume, este cum să evităm să ne lăsăm furaţi de puterea tehnologiei moderne şi de abundenţa economică, astfel încât să nu pierdem din vedere faptul că oamenii şi locul primează...

Pentru mine, aceste mici proiecte [semnate Rural Studio] au în ele esenţa arhitecturală necesară pentru a ne încânta, a ne inspira, şi, în final, a înnobila profesia noastră. Dar, şi mai important, ele ne amintesc despre ceea ce înseamnă a avea o arhitectură americană decentă şi fără pretenţii. Ele ne amintesc că simplitatea ne poate impresiona în aceeaşi măsura ca şi complexitatea, şi că, dacă suntem atenţi, aceasta ne va oferi o impresie din ceea ce e esenţial pentru viitorul arhitecturii americane: onestitatea ei. "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi". Acesta este cel mai important lucru, pentru că nimic altceva nu contează. Procedând astfel, arhitectul va acţiona pe o bază a decenţei, o bază pe care se poate clădi. Depaşiţi cerinţele stricte ale unei "conştiinţe împăcate" şi ajutaţi-i pe cei care nu se pot revanşa, făceţi-o chiar şi atunci când nimeni nu priveşte!"

(Samuel Mockbee - The Everyday and Architecture, publicat în Architectural Design, 1998)






articolul a fost mentionat si pe pagina media a biroului Rural Studio, aici