Scrisoare si material brut pentru un studiu politic, pe vremea cand dezbateam aprins cu Diana temele politice ale zilei, incercand sa surprindem structura si sensurile lor mai largi. iunie 2000

Draga mea Diana,
nu am reusit sa scot prea multe din Profil, cum m-ai rugat, am scris mai mult ce aveam eu in cap, mie mi-e mai usor asa, ce sa fac. Abia catre sfarsit am inceput, dar trebuie sa intrerup, ca mor de foame, azi e zi libera (Inaltarea - Christi Himmelfahrt) si nu am nimic pe aici, imi voi lua ceva de la pizza sau de la schnitzel...
Sper ca totusi sa fie ceva lucruri de pe aici utile pentru tine.



POST-NAZISM
sau istoria adaptarii instinctive a extremei drepte la postmodernitate, pe baza exemplului Jörg Haider
(titlu de banc! Ca nu stiam cum sa incep!...)

***
(Eventual o scurta introducere in actualitatea temei - Haider si o intrebare retorica - cine e el... sau asa ceva)
***
Daca comunismul pastreaza si astazi in tarile vest-europene o aura de utopie eleganta, sortita prin insasi natura ei esecului(1), fascismul si nazismul, la fel de europene ca si originile marxismului, au devenit dupa procesele de la Nürnberg teme tabu in politica europeana, astfel ca noile generatii ale extremei drepte, adesea descendenti directi ai esaloanelor inferioare ale regimurilor naziste, au fost nevoite sa se adapteze si sa isi exerseze inventivitatea si capacitatea de disimulare daca doreau sa poata avea acces la scena politica, deci sa ramana in cadrul legal. Pentru ca fata de comunism, ale carui simboluri se mai gasesc si astazi la vedere, de vanzare pe pietele europene ale colectionarilor de curiozitati, orice incercare de "reactivare" (Wiederbetätigung) sau arborare de simboluri fasciste este aspru pedepsita de lege. Se poate spune ca practic partidele extremei drepte s-au orientat din necesitate catre un stil eminamente postmodern, al camuflarii si al incetosarii, al unei pozitii duplicitare intre sugestie si declaratie neatacabila juridic(2). Istoria post-fascismului are deja peste 50 de ani, si in acest timp ea a trecut prin diferite faze. Noii fascisti s-au perfectionat in cameleonizare, astfel ca astazi e imposibil, adesea, sa fie identificati in mod univoc. Poate ca cel mai interesant concept este cel al "noii drepte". Acest concept demonstreaza cum se poate aplica o dubla relativizare unor concepte modern-extremiste, astfel incat sa fie transformate, ca intr-un proces de spalare a banilor, in concepte postmodern-populiste "nepatate"(3).
Prima relativizare(mistificare): In mass-media vestica se propaga parerea ca "noua dreapta" nu este altceva decat o foarte mica parte a tineretului care,lasandu-se fascinata de paseisti, se imbraca in diverse uniforme militare si practica violenta pe strazi, deci fara o structura politica organizata, dand astfel conceptului o nuanta de marginal(4).
A doua relativizare: noua dreapta, ca curent intelectual consacrata in anii saizeci in Franta ca Nouvelle Droite, incearca sa stearga diferentele dintre gruparile si fenomenele conservatoare si cele de extrema dreapta. Aparut si ca o reactie la o tendinta evidenta de stanga a societatii din acea perioada, curentul intelectual studiaza ganditori clasici ai extremei drepte ca Julius Evola si ridica pretentia de a fi singurul reprezentant legitm al valorilor conservatoare de dreapta, puse mult in discutie intr-un climat public dominat de idei liberale si socialiste. "Din punct de vedere social-politic, noua dreapta este doar varful eisbergului, a carui baza este formata pe de o parte de gruparile clasice de extrema dreapta, pe de alta insa si de o reactie la senzatia difuza raspandita in societate incepand cu anii saptezeci, dupa care societatea noastra tinde sa cada intr-un cretinism intelectual, intr-un mimetism si o uniformizare totale"(5)
In aceasta zona cred ca se poate situa si fenomenul austriac FPÖ-Jörg Haider. Mistificari, relativizarea unor valori europene deja traditionale, o pozitie politica care inclina sa confiste cat mai multe din tendintele societatii dupa principii de marketing (atragerea de clienti din varii zone sociale si economice). Insasi confiscarea liberalismului austriac (Freiheitliche Partei ar insemna la origine Partid Liberal, intr-o traducere mai germanica, deci poate si cu o nuanta mai nationalista, a termenului de Liberalismus) pare sa faca si ea parte din aceasta mistificare continua. In anii nouazeci, Heide Schmidt, una din politicienele cele mai importante din acea vreme ale partidului, membra a parlamentului, se desparte de Haider, fondand Liberales Forum, in dorinta de a restabili o traditie liberala austriaca reala, in afara FPÖ. In aceste zile, Partidul ei, care nu a mai reusit sa intre in parlament la alegerile din octombrie 99, este zguduit de scandaluri si neintelegeri la varf, iar Heide Schmidt s-a resemnat, conducand un talk-show tv. Practic, aceasta demonstreaza inca odata ca liberalismul nu a avut niciodata succes intr-o tara ca Austria, dominata alternativ de conservatori si socialisti, cu mentalitati sociale traditionaliste, introvertite, cu un succes total al contrareformei catolice. El a putut fi astfel folosit de noua dreaptra austriaca ca masca si paravan politic.

***

Diferentiere postmoderna : incercarea austriecilor de a se identifica intr-o lume globalizanta duce la o pozitie national-xenofoba, conservatoare. Haider apare ca un vorbitor de cafenea - vehement, cu umor popular de prost gust - in contradictie cu political correctness care e si ea un element globalizator si impotriva caruia austriacul de rand se revolta uneori. Haider confisca, ca singurul politician de pe scena austriaca care reuseste sa foloseasca eficient acest tip de discurs (pt. ca e probabil si singurul care crede in el, nefolosindu-l doar instrumental!), aceste sentimente conservator-paseist-revoltate austriece si le transforma intr-un capital electoral urias. In locul unui Führer sau a unui Stalin care au ambitii universaliste, sau isi aroga capacitatea de a croi o noua istorie, o noua ordine universala, etc., Haider este un Robin Hood care se limiteaza la poporul lui, si in genere, la asa zis-ul kleine Mann (omul de rand). Chiar daca succesele sale fulminante sunt aclamate de extrema dreapta si neofascistii din toata lumea.
Nu o rasturnare a democratiei, nu o instaurare la putere a unei rase sau a unei ideologii se doresc acum, ca in modernitate, ci o "critica complice"6 care sa aiba efectul de fortare din interior a sistemului catre directii de extrema dreapta. Dealtfel Haider pare sa mai aiba si alte motive pentru demisia de la varful partidului: nu numai presiunea europeana asupra Austriei l-a determinat la acest pas, ci si principiul de baza al "criticii complice". Toate succesele sale s-au bazat pana acum pe pozitia de Robin Hood, dar cum poate face parte Robin Hood dintr-un guvern imptriva caruia trebuie sa lupte, pt. a demonstra lui kleine Mann ca il reprezinta in continuare, in fata fortelor oficiale care il ameninta pe acesta? Astfel, critica complice ajunge al perfectiune: Haider este indirect la guvernare, dar poate sta in afara ei si poate interveni ca si cum ar fi din afara, isi poate mentine rolul de critic acerb si populist. Acest lucru l-a demonstrat deunazi (in 30 mai) cand a anunta ca a reusit pe cai particulare sa importe benzina ieftina, si ca va introduce in benzinarii particulare din Carintia (Land-ul in care este guvernator ales) benzina cu un pret mult sub pretul practicat de cartelul petrolier austriac. In Austria, din motive obscure si poate monopoliste, pretul benzinei este cel mai ridicat din toata UE. Anuntul lui Haider vine dupa doua saptamani de campanii de presa pe tema pretului benzinei, dupa o scumpire considerabila cu o luna in urma. Efectul actiunii a fost desigur fulminant: dupa numai o zi de la declaratia unanima a revistelor de specialitate si a presei ca Haider este "neutralizat" prin cooptarea FPÖ la guvernare, ca nu ii mai raman posibilitati de manevre populiste, el reuseste sa isi reia rolul de Robin Hood, cu mai mult succes ca oricand. A doua zi dupa anuntul lui Haider, ministrii guvernului au incercat sa confiste, tardiv, ideea, si asociatia petroliera austriaca a fost nevoita sa scada, in urma negocierilor cu guvernul "trezit", preturile, cu toate ca cu numai cateva zile in urma considera acest lucru de neimaginat. Astfel se explica probabil si scandalul de acum o saptamana in care Haider fusese pus in legatura cu dictatorul Gaddafi, la a carui vizita fusese surprins de o reportera americana. Haider era probabil in cautare de solutii pentru "lovitura" sa asupra preturilor benzinei austriece.

***

"Numai intre est-europeni percep multi cu amaraciune faptul ca se masoara cu masuri diferite. Ei constata ca in jumatatea vestica a continentului, care a cunoscut din proprie experienta numai una din cele doua forme de dictatura, se declanseaza alarma maxima la orice banuiala de simpatii cu nazismul (asa cum au fost ele constatate in Cazul Haider), in timp ce comunistii, care raman fideli unor dogme abia retusate, sunt considerati oameni de bine, demni de a guverna. Cu siguranta ca in spatele acestei pozitii neechilibrate se afla si cateva cumpaniri (sinonim la cumpaniri? Erwägungen) actuale, pragmatice. Pentru democratia europeana partidele comuniste nu au reprezentat, cu unele rare exceptii, o amenintare iminenta; in Italia ele si-au castigat intre timp reputatia unei forte reformatoare, in Franta s-au redus la o grupare lipsita de importanta. In situatia presiunii migrartiei, sub care sta si va mai sta intr-o masura crescanda continentul, amenintarea democratiei dinspre Partidele populiste si xenofobe este mult mai mare. Argumentul practic-politic este cel care are greutate. Tarile Uniunii Europene au subliniat insa tot timpul - catre exterior - ca pozitia lor fata de Viena ar fi o pozitie de principiu. (? Sinonim? Position grundsätzlicher Art.) " (citat din Neue Zürcher Zeitung (NZZ), 27-28 mai 2000)

***

In martie 1999 Haider castiga alegerile locale in Carintia, obtinand pentru prima oara in cariera sa, si pentru prima oara probabil in istoria noii drepte europene, o majoritate in alegeri. In Carintia - zguduita de multa vreme de probleme nationaliste, in special datorita unor rivalitati istorice cu Slovenia si prezenta unei minoritati slovene importante - FPÖ primeste detasat 42% din voturi, in timp ce socialistii si conservatorii iau fiecare 32, respectiv 20%. Verzii capata cel mai mic procentaj din toata Austria (3,9%), un alt fenomen semnificativ. "Urmarile pentru Austria? acum este totul posibil"(7). Cutremurul politic demonstreza ca celelalte partide nu mai pot ignora forta pe care FPÖ a capatat-o. Se punea intrebarea: Se afla Haider in marsul sau final catre postul de cancelar? Cum poate fi oprit "Triumfatorul albastru" (aluzie la culoarea politica a partidului)? Celelalte partide sunt nevoite sa recunoasca ca nici un scandal nu reuseste sa afecteze imaginea FPÖ. Inutil faptul ca in ultimul an mai multi membri de la varful FPÖ au fost fie inchisi, fie judecati pentru delicte financiare grave, ca doi acoliti apropiati au plecat din partid (ce e interesant ca ei s-au intors mai tarziu, azi fiind unul ministru de finante -Karl Heiz Grasser- celalalt presedinte al parlamentului -Thomas Prinzhorn), Partidul lui Jörg Haider pare sa nu fie altceva decat Haider insusi. Este evident ca nu se voteaza un partid, ci o persoana. De aceea, orice scandal din partid intareste prestigiul sefului partidului, privit ca o victima la varf, conducator caruia unii sau altii dintre subordonati nu I-au fost fideli, care il impiedica sa isi puna in aplicare planurile. (aici mai urmeaza sa scriu)

note

1 In "Ungleiche west-östliche Ellen" ("in est si vest se masoara cu masuri diferite") din Neue Züricher Zeitung, 27/28 Mai, sunt puse fata in fata doua atitudini contradictorii ale politicii europene: pe de o parte sanctionarea hotarata a guvernului austriac - format cu un partid de orientare extrema dreapta - pe de alta existenta in coalitii guvernamentale a unor partide comuniste. >>Comunistii francezi tin inca la "realitatea vie a luptei de clasa", insa pentru faptul ca isi privesc acum critic lunga servilitate fata de lumea sovietica, sunt considerati curajosi. Daca PCF declara ca nu comunismul, ci doar aplicarea sa a suferit un esec, partidul poate conta pe un partial a cord al cercurilor intelectuale franceze. Simple Kavaliersdelikte, deci? Dar cum ar fi daca in Europa de astazi un partid ar declara ca nu doctrina national-socialista, ci doar stilul in care a fost aplicata a fost un esec?<<

2 Intrebat intr-un interviu ce crede despre existenta camerelor de gazare, un neonazist austriac notoriu declara (juridic neatacabil!) ca "are amici care spun ca din pacate nu au existat". Sau un altul, intrebat ce ii spune cuvantul "Nazi" (nazist), declara:"N-eu, A-ttraktiv, Z-ielstrebig und I-deenreich" (nou, atragator, ambitios si plin de idei). Prin astfel de afirmatii, extrema dreapta evita capcanele juridice (orice afirmatie pro-nazism fiind pedepsita de lege) si reuseste sa se faca auzita si sa isi atraga anumite segmente ale tineretului. Principii de marketing, aplicate cu succes (din pacate) in domeniul ideologic.

3 Si aici un alt mic excurs: daca epoca moderna, marcata de rationalism, de ideea de unitate si universalitate (de acele "arhetipuri narative" legitimizatoare ca traditia revolutionara franceza, sau cea hegeliana germana - in termenii lui Lyotard) , a favorizat evident radicalizarea unor doctrine, cererea pentru realizarea fie a revolutiei mondiale (socialism) sau a dominatiei mondiale a arienilor (national-socialism), postmodernitatea, careia ii lipseste o vasta naratiune totalizatoare, care pare caracterizata de existenta unor micro-naratiuni multiple care nu au pretentia unei legitimari universalizante (Lyotard, Linda Hutcheon) favorizeaza pe plan politic o destindere a dihotomiilor si dualismelor atat de specifice modernitatii, de tip dreapta-stanga si extrema-centru. Un mod organic - dar si haotic adesea - de a vedea lucrurile pare sa inlocuiasca viziunea clara - cu separari aproape igienice intre valori sau concepte, ideologii - a modernitatii.
4 Josef Niewiadomski - Die Banalität des Starken, in Wiener Blätter 6/1994
5 Niewiadowski - idem
6 Concept definit de Linda Hutcheon, referitor la postmodernism ca miscare culturala.
7 "profil", nr. 10/99.