Ioana Panaitescu & Tudor Marinescu

Esafodaje pentru lucruri mici

Pe 7 iunie 2010, ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Bucuresti, Aleea Alexandru 38) a avut loc vernisajul expoziţiei de pictură „Eşafodaje pentru lucruri mici“ a artistului Tudor Marinescu. Cuvantul de deschidere i-a apartinut criticului de arta Aurelia Mocanu. Mai jos doua texte critice si un interviu cu artistul, aparute cu aceasta ocazie in presa si internet:

Poveşti vizuale despre ritmuri,

acorduri cromatice şi încercarea labirintului

Lucrările pe care le expune Tudor Marinescu la ICR, sub titlul Eşafodaje pentru lucruri mici fac parte dintr-o nouă serie, majoritatea fiind realizate în 2010. Este vorba despre reluarea, sub o altă formă, a unor teme şi motive abstracte asupra cărora a meditat şi lucrat artistul încă de la începutul anilor 2000. Exerciţiu de gest, Well you needn’t, Locul 1,2,3 sau Resort îşi găsesc continuări logice în Improvizaţie pentru un cub alb, Lucruri mici şi Rătăcirile unui pianist. Poveşti vizuale despre ritmuri, acorduri cromatice (consonante sau disonante) şi, dacă lectorul doreşte, despre încercarea labirintului.

Marinescu revine la abstract după o serie de lucrări figurative, încercând să găsească noi soluţii de exprimare, care să sprijine micile lucruri, geometriile sau liniile simple prin spaţii greu încercate cromatic.

Imaginile abstracte la care face apel sunt plasate conceptual într-o zonă de graniţă, intermediară, incertă. Este vorba despre nişte poveşti vag creionate, difuze sau despre nişte zone intermediare, în care imaginaţia şi realitatea sunt reconstruite (grafic) după grile de uz intern. Arhetipul rămâne, însă, la vedere, ascuns parţial sub jocul tuşelor şi contururilor.

Mihai Plămădeală

Alb de corn si pestrit urban

(…) Tot în această lună expoziţională, pe simeza Institutului Cultural Român explodează pictural false hărţi de urbanism. Pînze cu format mare şi cîteva cu format de cabinet servesc o compunere dinamică cvasiabstractă, în gesturi picturale precipitate, dar valoros arpegiate tonal. Tudor Marinescu (n. 1969) a pictat din copilărie printre borcanele cu tincturi ale mamei sale, regretata tapisereasă Elena Haschke Marinescu. Dar arheologia Eşafodajelor pentru lucruri mici este una citadină, o exorcizare de prizonier al traficului auto şi al cutiilor de apartamente. Aflasem, la o expoziţie personală găzduită de Galeria Sabina şi Jean Negulescu în 2001, că pictorul, un discret-ghiduş, iubeşte parabola şi sarcasmul cuvintelor. Scrie poeme şi mai ştie să apese pe orga electronică pînă îi ies coloane sonore pentru scurtmetraje documentare. Titlurile de acum, bine asezonate abstracţiei de după deconstrucţia figurativului urban, au trimiteri spre improvizaţia muzicală.
Delicatul „Dodo“ Marinescu a cules ceva premii pentru tineret, din timpul studiilor, terminate în 1996, la clasa prof. Vladimir Zamfirescu. A participat de atunci la taberele şi saloanele cuvenite unei cariere ordonate. Dar nu aderă, nici măcar drept spectator, la secţiunea ritmică a „hip-hop“-ului în artele vizuale, preferată de absolvenţii bucureşteni după pragul mileniului, pentru facilul ei tehnic şi pentru alibiul sincronizării. Tudor Marinescu, un dotat şi el cu „kit“-ul existenţei urbane (automobil & Internet), ar trăi cît mai mult posibil bucolic, într-o căsuţă împresurată de grădină, la liziera pădurii Baloteşti. El îmi pare să fie, într-o zare a afinităţilor, prototipul de sensibilitate impregnată de şcoala picturii de la Tescani. Ca şi soţia sa, pictoriţa Oana Panaitescu, Tudor Marinescu demonstrează un bogat imaginar al materiei vegetale. Cu o vocaţie sigură a rafinamentelor de straturi cromatice întreţesute, a explorat plastic şi cele două registre de inserţie ale vegetalului, geologicul şi văzduhul. Pînzele care au deschis spectaculos expoziţia de debut pentru publicul bucureştean, în 2001, erau compuse strict bidimensional, într-un filigran de abstracţie lirică. Ele captau pe un cadru cu perspectivă plonjantă mici grafeme care amintesc emotivitatea nervoasă a gesticii picturale la Cy Twombly. Registrul imagistic de atunci, fie el „aerul“ sau detritusul biologic, este alăturat, în seria citadină actuală, aceleiaşi vederi de hartă asupra frămîntărilor de reţele prin care pictorul percepe un motiv. În 1996, o pînză monumentală din tema sa de licenţă declama, printr-un pretext figurativ chiar sordid, o stare de tensiune metafizică. Cu reverenţă materică la Bernea–Florin Ciubotaru, era pictată o neliniştitoare perspectivă de conducte utilitare din subsolurile Universităţii de Artă bucureştene!

Tudor „Dodo“ Marinescu ştie cu certitudine să „culeagă“ bonnardian efectele de desiş cromatic din orice. Dar pictorul din el nu se grăbeşte şi nu e lacom de senzorialităţi. Devin interesante rupturile de planuri tematice, adică pragurile pe care şi le impune. Cel mai recent stadiu străluceşte ca o lamelă de microscop cu preparat tropical. Există o tensiune de membrană a planului pictural implodat sau explodat prin puzderia de mici volume geometrice dintr-un posibil joc lego la scară urbană. Paralelipipedele imaginate din nacela ochiului de pictor sînt dispersate brownian, cu multiple puncte de fugă perspectivală. Fragmentaritea şi aglomerarea de similifigurativ îi convine compoziţional lui Tudor Marinescu pentru a-i alimenta indecisul (bun pentru pictură) între asamblare şi dispersie. Printre fărîmele de module înecate în reţele de vectori şi grafii topite pictural, identificăm, ca o gropiţă de humor, hexagoanele coloanei brâncuşiene.

Aurelia Mocanu, in Observator Cultural, iunie 2010

10 pentru deceniul X

Direcţii în pictura românească (imediat) după 1990

Expoziţia 10 pentru deceniul X, (…) a prilejuit întîlnirea publicului cu o serie de artişti formaţi în anii ’90.  Prin această serie de interviuri încercăm să aducem în atenţia publicului o perioadă de creaţie deopotrivă interesantă şi puţin cunoscută:
(…)

Tudor Marinescu:

“Se studia destul de serios, pentru cine era interesat, în acea vreme, dar ne lipsea mult informaţia la care avem astăzi acces deplin. Cred că fiecare a evoluat în funcţie de şansele pe care le-a avut într-o perioadă foarte tulbure politic. Mereu eşti pus în situaţia de a alege în funcţie de ce ţi se oferă. Cred că atît politicul, cît şi economicul au influenţat mereu drumul artiştilor. Fiecare schimbare inhibă o parte şi favorizează o alta. Absenţa unor politici culturale a îngreunat viaţa artistică la noi în deceniul zece. Orice artist şi-ar dori să lucreze într-o atmosferă favorabilă, efervescentă, echivalentă cu Renaşterea florentină, dar şi cu un Lorenzo di Medici pe aproape.

Ca în orice domeniu, valoarea şi autenticitatea sînt cele care creditează un comportament artistic. Nu ştiu cum să-i pun în balanţă pe Andy Warhol cu Morandi, de exemplu. Chiar dacă scena e cucerită de „vedete“, familia mea de artişti preferaţi este de cealaltă parte a fileului. Prefer, ca mijloc de exprimare, pictura în ulei pe care am început-o cu adevărat cu Florin Ciubotaru şi am continuat-o cu Vladimir Zamfirescu. Atunci tocmai îl descoperisem pe Bonnard şi bucuria de a picta.

Nu consider abstracte imaginile mele, pe care le plasez conceptual într-o zonă de graniţă, intermediară, înfrăţită cumva cu ritmurile şi improvizaţia muzicală. Sînt un fel de eşafodaje pentru incertitudini.

Cred că, aşa cum în film avem o generaţie tînără foarte talentată (care deja a confirmat internaţional), şi în pictură sînt tineri artişti care sper că vor reuşi.”

Interviu de Mihai Plămădeală, apărut in Observator Cultural, nr. 254, 5/2010

Artisti romani contemporani (VIII)

(…)
Tudor Marinescu (n. 1969)
Studii: Academia de Arta, Bucuresti, sectia pictura. in acesti ani, Tudor Marinescu are o activitate expozitionala sustinuta de numeroase participari la simpozioane de arta plastica, de colaborari in domeniul cinematografiei, debuteaza in revista Luceafarul cu poezie.
Tudor Marinescu isi deschide prima expozitie personala la Galeria Sabina&ean Negulescu in cadrul programului „Debuturi“.
Premii: 1994 – Premiul Dominus in Concursul tinerilor pictori; 1996 – Premiul la Salonul Municipal Bucuresti; Premiul pentru pictura la Bienala „Gheorghe Petrascu“ din Tirgoviste; 1998 – Premiul Inspectoratului Judetean de Cultura Dimbovita

Tudor Marinescu are numeroase preocupari artistice. Atitudinea provocatoare, libertatea de expresie, substratul ironic stau sub patronajul unui spirit ludic.
Pictura lui este o imagine rezumativa a spatiului in care traieste, elementul concret este gindit ca semn, sugerind felul in care realul se scurge in abstract.
El practica un fel de spatiu ascuns, de constructie bine sustinuta, indrazneste si este deschis comunicarii.

Maria Magdalena Crişan, în Observator Cultural nr. 328, 7/2006

8 picturi si mai multe fotografii – In memoriam Horia Bernea. Retrospectiva taberelor de pictura de la Tescani

8 decembrie 2011, vernisaj la Muzeul National George Enescu

(…)
In aceasta retrospectiva sunt expuse cele 8 lucrari din colectia Sectiei “Dumitru si Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, realizate de artist in perioada 1978-2000, atat in cadrul taberelor anuale de pictura, cat si in perioada vizitelor de suflet. Vor fi etalate, de asemenea doua afise, unul desenat de artist insusi si altul realizat  de Tudor Marinescu cu prilejul ultimei prezente la Tescani a lui Horia Bernea. Expozitia este intregita cu fotografii cu prieteni, colegi, peisaje, lucrari.

Maestrii picturii si fotografiei expun la Galeriile Frunzetti

Gheorghe Baltatescu – 28 septembrie 2016 in ziarul “Desteptarea” (Bacau)

“Tescani 40” este un proiect al Sectiei “Dumitru si Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, realizat in colaborare cu Filiala Bacau a Uniunii Artistilor Plastici si Chromatique Photo Studio & Art Gallery (Ovidiu Ungureanu PFA), cu ocazia implinirii a 40 de ani de la prima tabara de creatie, organizata la Tescani.

La editia aniversara, au fost invitati, la castelul de la Tescani, loc mirific, unde, parca, se mai aud si acum acordurile celebrei opere Oedip, creata de George Enescu, artistii Irina Dascalu – Hass (Canada), Mihai Sârbulescu, Tudor Marinescu, Alexandru Marginean, Stefan Pelmu si Ioana Panaitescu(Bucuresti), Ilie Boca, Cristina Ciobanu, Vasile Craita Mândra, Stefan Pristavu, Ion Mihalache, Dionis Puscuta, Dumitru Macovei (Bacau), Sorin Purcaru (Iasi), Cristian Macovei, Ovidiu Ungureanu (artisti foto).

Lucrarile plasticienilor, rezultat al celor 10 zile de creatie si dialog cu natura, au fost expuse marti, 27 septembrie, la Galeriile Frunzetti din Bacau, in prezenta artistilor si a unui numeros public.

Dominata, cum era si normal, de peisaje, realizate in diferite tehnici, dar si de portrete, expozitia colectiva “Tescani 40” reuneste mai multe “personale”, nu numai ca numar de opere de pe simeze ale fiecarui artist, ci, mai ales, ca diversitate si realizare artistica.

Gabriela Ilas, curatorul taberei si al expozitiei, a apreciat atmosfera si spiritul de echipa, de prietenie din tabara: “Tescani 40 este proiectul meu de suflet, pe care nu l-as fi putut duce la capat fara maestrul Ilie Boca, patronul spiritual al acestei tabere, un om si un artist extraordinar, a carui mare calitate, aceea de a darui, ne-a molipsit pe toti, fara Dionis Puscuta si Mihai Sârbulescu. A fost extraordinar, dupa cum ati vazut si din filmul-reportaj, emotionant, cald, realizat cu «eroii» nostri, de Ovidiu Ungureanu, care va ramâne document peste timp”, a spus Gabriela Ilas.